Dureroasă cale

Lungă așteptare,
Palidă iubire,
Cruce apăsătoare,
Răni, urme de bice,
Dureroasă trădare,
Lacrimi, izvoare...
În grădină, rugăciuni;
Plâng măslinii,
Stânca îi sprijină,
Lacrima absoarbe...
Printre ramuri, luna,
Sfios mângâie fața.

Calea crucii lungă,
Plâns și suferință,
Tulbure, pribeagă...
Pâlpâie o speranță...
Pe caldarâm, sânge;
Stropul sfânt pătrunde,
Suferința geme,
Cerul nu răspunde...
Speranța se ascunde...
În piept, tânguire:
Tată, unde ești?
De ce Mă părăsești? ...

Plânge Fiul cerului
Părăsit de toți...
În priviri, întrebări:
Tată, când cobori?
Am urcat calvarul
Ca să iert păcatul,
Am băut paharul
Să mântuiesc omul
Ce a pătat Edenul.
A supărat cerul...
Nimeni nu aude,
Cerul nu răspunde...

În jur, hoardele,
Îmi bat piroanele
În mâini și picioare...
Sulițe în coaste...
Cerul s-a întunecat,
A tunat, a fulgerat,
Prin ploi a plâns,
În flăcări aprins...
Norii de foc...
Ucenicii tac,
Pământul geme...
Prea mare durere...

Fiul privi cerul,
Cerea ajutorul...
Duhul părăsi trupul,
Tată Își plânge Fiul...
Dumnezeu în ceruri,
Avea alte gânduri...
A sacrificat Fiul
Să salveze omul,
Creația divină
Pe pământ pedepsită...
Creștine, înțelegi?
Azi să te întorci!
Ai fost iertat!
De Dumnezeu, ești așteptat!

Toma Coca, Alghero/21/03/2026